Banderolă, căpitan, armament, căpitani, colonel, lunetist, război, modificări, titulari, lot, bani. Delir în toată regula înainte de meci. Gigi Becali, asaltat de o armată de reporteri și înconjurat de „marea familie” fecesebistă și-a motivat acțiunile. E clubul lui, face ce vrea, Alibec nu mai are banderolă. Dar nu definitiv, până la urmă Pintilii nu se supără dacă o ține doar 2-3 zile, asta până când pricepe Alibec lecția. Sigur, între timp Alibec ia și o pauză, nu e în lot, iar informația aruncată în spațiul public e aia cum că are pubalgie. Chiar dacă pubalgia nu e o noutate, îl supără de foarte multă vreme, perioadă în care s-a antrenat și a jucat. Echipa lui Gigi Becali întâlnește o echipă a Craiovei care vine cu moralul ridicat de felul în care a făcut față pe teren propriu în fața lui AC Milan.
Începutul nu e o surpriză pentru fanii FCSB. Centrările proaste ale lui Enache sunt singurele încercări ofensive, în timp ce Craiova zburdă cu Mitriță și Băluță. Primul trece în viteză pe lângă Bălașa, însă nu are și frâne pe măsură și e blocat. Tot el centrează perfect, dar nu are vârf finalizator, iar șutul lui Zlatinski pe respingere trece un pic pe lângă. Meciul curge spre un deznodâmânt clar, cel puțin în prima repriză. Tănase irosește o pasă bună către Gnohere, apoi își bate joc de o centrare ca în reclame pe care i-o oferă Teixeira. Dar varza făcută de finanțatorul Becali nu are cum să nu fie speculată. Ovidiu Popescu, îl știți sub supranumele de „Lampard”, greșește cum nici la amatori nu se vede des, Gustavo e profesionist și pasează pe culoar la Băluță, iar decarul Craiovei îl execută elegant pe Niță. Dică se zbate pe bancă, dar e neputincios. Echipa lui nu arată bine, chiar dacă Teixeira nu acceptă mediocritatea. Combină cu Tănase, apoi pasează excelent către un Gnohere care șutează în forță, dar fix în Calancea. Momcilovic trimite și el cu capul pe lângă după o centrare perfectă a lui Tănase, însă repriza se termină cu CSU Craiova în avantaj. Perfect normal, e echipa mai bună.
Altă repriză? Nu, alt meci!
Doi dintre cei mai criticați fotbaliști de la FCSB, Larie și De Amorim, îi lasă la vestiare pe veteranii Pintilii și Teixeira. Iar Craiova pare să se sperie puțin pentru că gazdele presează cu succes încă din minutul 46. Gnohere nu există, motiv pentru care Enache și Junior Morais aleg șuturile de la marginea careului. Mangia trimite și el un alt „greu”, pe Bancu în locul unui Mitriță rămas fără combustibil și speră la echilibrul care să ducă meciul până la final. Nu îi iese. Bălașa trage de la 35 de metri, Calancea respinge slab, Momcilovic retrimite în portar, iar Gnohere e pe fază și trimite în poarta goală. 1-1 și nu oricum, ci pe fondul revenirii FCSB.
Se joacă la o singură poartă ca-n copilărie, „la mălai” sau „21”, cu oltenii în rol de „ăla mic care stă în poartă”. Calancea mai respinge o dată o lovitură liberă trimisă în bară de același Bălașa, iar FCSB-ul caută lovitura decisivă cu Daniel Benzar în locul lui Gnohere. Oltenii își dau seama că nu mai fac față și jocul e fragmentat. Schimbări, accidentări, trageri de timp, însă scopul e obținerea de puncte, nu e de joacă. Își ating obiectivul într-un final care tinde să devină jenant, final în care FCSB a transformat în noroi gazonul din jumătatea de teren a lui CSU. Egalul nu convine nimănui, însă este oarecum justificat de absențele pe care cele două echipe le-au avut. Gazdele în prima repriză, oaspeții în cea de-a doua.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER